Trei nevoi de bază ale copiilor pe care nu trebuie să le ignorăm

Încă de la naștere, trebuie să ne asigurăm că le satisfacem copiilor noștri nevoile de hrană, odihnă, siguranță și nevoile care țin de confortul lor. Ne preocupăm ca cei mici să aibă hăinuțe adecvate, jucării educative și îi înconjurăm cu multe lucruri, mai mult sau mai puțin utile. Uităm însă, de multe ori, de nevoile lor emoționale, esențiale în dezvoltarea lor armonioasă și funcțională.

Nevoia de afecțiune este fără îndoială prima pe listă. Cei mici au nevoie de iubirea noastră, au nevoie să ne simtă aproape de ei trup și suflet. Au nevoie să se conecteze cu noi în mod real. Iar aceste lucruri se întâmplă petrecând timp cu ei, un timp nealterat de alte elemente care ne distrag. Timp în care să uităm de serviciu, de griji, de responsabilități, de lista lunga cu lucruri pe care le avem de rezolvat, de dezordinea din casă, de coșul de rufe plin și tot așa. Încă de la naștere, copilașii au nevoie de îmbrățișări, atingeri blânde și calde, de cuvinte vindecătoare, de acceptare, de iubire necondiționată!

Treptat apare nevoie de control. Le spunem zi de zi copiilor noștri ce trebuie și ce nu trebuie să facă. Luăm decizii pentru ei și este absolut normal, suntem adulți cu discernământ și știm ce este bine și ce nu pentru ei. Dar sunt situații în care le putem oferi controlul sau măcar iluzia controlului. ”Vrei să te îmbraci cu tricoul galben sau cu cel albastru?”, ”Vrei să mergem în parcul de lângă casă sau într-un alt parc?”, ”Vrei să mănânci banană sau măr?”. Astfel le oferim șansa de a face alegeri și de a se simți în control. Nu le putem spune: ”Poți să faci ce vrei tu”, dar îi putem ghida în anumite situații și fără a ne impune punctul de vedere în mod autoritar. Aceste mici alegeri (pentru noi) sunt niște mari victorii pentru ei, care le alimentează nevoia de control. În plus, este foarte important să învățăm să-i ascultăm, să le cerem părerea, să le explicăm atunci când luăm decizii care pe ei îi deranjează, să-i tratăm cu respect și considerație.

Nevoia de competență este o altă nevoie extrem de importantă a copiilor noștri. Mai întâi, bebelușul încearcă să se rostogolească. Nu reușește din prima, ceea ce reprezintă o frustrare. Apoi își dorește să stea în funduleț, să apuce lucrurile, să meargă de-a bușilea, să se ridice în picioare, să alerge. Pas cu pas, tot mai mult! Intenția de a stăpâni o nouă deprindere precede abilitatea învățării ei. Există un decalaj de timp între dorința bebelușului de a face ceva nou și abilitatea de a face. În timpul acestui decalaj apar frustrări normale în procesul de învățare. Este motivul pentru care ele sunt numite frustrări de creștere.

Așadar, afecțiune, control și competență! Trei nevoi ce nu trebuie ignorate, nu trebuie compensate oferind lucruri materiale în locul acestora. Dacă nu acordăm suficientă atenție acestor nevoi, dăm naștere la frustrări dureroase, la traume ce își vor spune cuvântul mai târziu, la maturitate.

Psihoterapeut Cristina Petrescu