/  Blog   /  Scrisoare catre cei care se gandesc sa devina parinti

Scrisoare catre cei care se gandesc sa devina parinti

Draga mea, dragul meu,

Poate că ai ajuns într-un punct al vieții tale în care consideri că ar fi bine să aduci pe lume un suflețel. Poate că cei din jurul tău fac presiuni în acest sens: ești într-o relație de foarte mult timp, ai trecut de 30 de ani, toți apropiații tăi au copii, așa e bine… și multe alte argumente. Dar tu nu ești convins/ă de ceea ce-ți dorești. Nu îți dai seama dacă este acum momentul sau dacă va fi vreodată.

Așa că îmi permit să vin puțin în ajutorul tău și să-ți spun că ultimul lucru care contează, în această privință (și în altele) este ceea ce spun ceilalți. Un copil este o minune, nu poate fi cuprins în cuvinte, iar responsabilitatea aducerii lui pe lume este mai mare decât oricare altă responsabilitate. Nu este o realizare a ta pe care trebuie să o bifezi. Așa că te rog să ai în vedere că…”devii părinte responsabil și ai astfel toate șansele să fii un bun părinte atunci când:

  • Îți dorești cu adevărat să ai un copil
  • Ești mai liniștit și mai împăcat cu experiențele trecutului
  • Ești suficient de matur, din punct vedere emoțional, ca să oferi copilului iubire necondiționată și toată libertatea de a fi el însuși, de a deveni ceea ce visează el să devină
  • Ești informat sau ești dispus să te informezi cu privire la caracteristicile și nevoile copilului, în toate etapele sale de dezvoltare.” (”Psihologia educației pe tot parcursul vieții” – Elena Anghel).

Sunt doar câteva dintre lucrurile la care ar fi bine să te gândești. Copiii au nevoie de afecțiune, de sprijin emoțional, de acceptare. Dar pentru asta trebuie să începi cu tine: să te iubești pe tine, să te accepți, să te vindeci, să te poți conecta la nevoile unui pui de om, să poți fi acolo pentru el, să-i poți transmite valori, să-i poți deschide ferestre. Nu te arunca în această poveste dacă nu o simți cu toată ființa sau ca să compensezi ceva ce lipsește din viața ta sau pentru a face fericit pe altcineva. Nu accepta această aventură dacă plănuiești, ca după ce copilul se naște, să-ți vezi de viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu face un copil cu gândul că la bătrânețe vei avea un ajutor, nu-l face pentru tine, fă-l pentru el, pentru că vrei să dai șansa unui înger să vină pe pământ și să se dezvolte frumos!

Nu e nimic greșit în a nu avea copii și în a accepta că aceasta este decizia ta. Nu este nimic greșit în a-ți trăi viața așa cum consideri tu, atât timp cât nu faci rău nimănui. Nu se numește egoism, ci asumare!

Așa că dragă om frumos care citești astăzi aceste rânduri, ia decizii și cu mintea și cu sufletul și încearcă să fii sincer cu tine! Lumea aceasta are nevoie de oameni buni, asumați și fericiți, nu de oameni frustrați și îngenucheați. Sunt deja destui copii cu depresie, cu un rezervor afectiv gol, cu probleme emoționale și comportamentale (și nu din vina lor) sau total abandonați.  Azi te invit să-ți faci un pic de timp și să răspunzi cu sinceritatea la întrebarea: ce te face fericit cu adevărat?

Psihoterapeut Cristina Petrescu

Scrie un comentariu