/  Blog   /  Pledoarie pentru bunici

Pledoarie pentru bunici

Amintirile din copilărie se leagă, pentru mulți dintre noi, de bunici. Casa bunicilor, prăjiturile bunicii, jocurile cu bunicul și multe altele. Generația noastră nu a știut ce sunt acelea bone. Am crescut fie cu cheia de gât, fie cu bunicii. Sau cel puțin ne-am petrecut vacanțele de vară alături de ei. 

Noua generație de părinți însă parcă nu mai este la fel de încântată de prezența constantă a bunicilor în viața celor mici. Foarte mulți părinți tineri preferă bonele care ascultă cu sfințenie indicațiile și care nu au opinii în privința creșterii copiilor. Este bine? Este rău? Ca în orice altă situație…DEPINDE! 

Nu milităm pentru a vă lăsa copiii în seama bunicilor până la 18 ani. Fără îndoială locul copiilor este alături de părinții lor. Dar copiii au nevoie de multă căldură, afecțiune, atenție, disponibilitate emoțională în mai puține cuvinte, și atunci când părinții nu pot fi prezenți. Foarte mulți dintre bunici pot oferi asta.

Excludem din start din discuție situația în care bunicii ne-au abuzat pe noi, părinții, când eram copii, fizic și/sau emoțional, iar relația nu este deloc una bună. Atunci este evident de ce, ca părinte, nu poți avea încredere într-un astfel de bunic/bunică. 

Vorbim însă de bunicii care nu știu cum să-și arate mai bine iubirea față de nepoții lor, care ar face orice pentru cei mici, care au iubire de oferit în cele mai frumoase forme. Poate că în copilăria voastră, ca părinți nu au fost atât de prezenți, din cauza responsabilităților de zi cu zi, dar acum este momentul în care în sfârșit timpul le permite să ofere mult mai mult. În plus, bunicii sunt păstrători de tradiții, cei care pot transmite poveștile din generație în generație, cei care țin încă la valorile reale, persoane cu mai multă răbdare, cei care știu alte jocuri decât cele de pe tabletă și fac prăjituri mai bune decât cele din cofetărie. 

Și oamenii de știință susțin ideea că este recomandat ca bunicii să facă parte din viața copiilor. Studiile arată că acei copii care au fost apropiați emoțional de bunicii lor sunt mai puțin predispuși la depresie, la maturitate. Studiul a urmărit 374 de bunici și 356 de nepoți, între anul 1985 și anul 2004. Simptomele depresiei sunt reduse și în cazul bunicilor cărora li se oferă șansa de a petrece timp cu nepoții. Pentru bunici, scade și riscul de a dezvolta Alzheimer, iar speranța lor de viață crește. 

Mulți dintre voi veți spun însă că bunicii sunt și cei care le permit copiilor mai mult decât e cazul, care nu țin cont de regulile noi de parenting, care exagerează cu răsfățul. Însă, ține de noi să trasăm câteva reguli și limite și să închidem ochii la lucrurile care totuși nu fac atât de mult rău. În orice relație este nevoie de flexibilitate, așa că empatia și flexibilitatea ar trebui să ne ajute să gestionăm și această relație. Ce mai puteți face este să-i încurajați pe bunici să citeacă la rândul lor despre principiile sănătoase de creștere a copiilor, să le trimiteți articolele care vi se pare interesante și care rezonează cu gândirea voastră. Suntem convinși că vor fi deschiși la a afla lucruri noi de dragul nepoților lor! 

În plus, sunt șanse foarte mici ca o bonă sau orice altă persoană din afara familiei să vă iubească minunea la fel ca un bunic sau o bunică!  Să nu mai spunem că cine a inventat termenul de ”bunici” a știut ce face – cuvântul conține adjectivul ”bun”, adică exact ceea ce ne dorim pentru copiii noștri. Tot ce e mai bun și mai frumos! 

Psihoterapeut Cristina Petrescu

Scrie un comentariu

0
    0
    Cosul tau
    Cosul tau este golInapoi la lista de produse