/  Blog   /  Invatam sa mergem impreuna

Invatam sa mergem impreuna

Știi tu, copil drag, cât de frumoasă e lumea în care trăim? Cât de multe sunt de descoperit? Cât de multe de experimentat și mai ales cât de multe de iubit? Nu lăsa pe nimeni să-ți răpească bucuria vieții, copil minunat! Nu lăsa frica să te domine, ci pune în față dorința de a trăi frumos și intens.

Unii îți vor spune ce e bine și ce nu, cum trebuie să gândești, îți vor nota ideile. Mergi dincolo de asta. Pune întrebări și nu te lăsa până nu primești un răspuns. Exprimă-ți gândurile, emoțiile, trăirile, cercetează, caută.

Ți se va spune că nu e frumos să plângi, să fii furios, să nu împarți jucăriile. Ce știm noi, adulții, despre ce se întâmplă în suflețelul tău? Plânsul curăță sufletul încărcat de frustrări, furia este firească, învață să o gestionezi. Iar lucrurile tale sunt ale tale, decide pe care ești pregătit să le împarți cu ceilalți. Vorbește despre ceea ce simți, așa cum poți tu, așa cum știi. Nu lăsa supărarea să apese pe trupușorul tău mic, nu lăsa umbrele să pună stăpânire pe tine.

Caută să-i înveți tu pe adulții din jurul tău cât de frumoasă e lumea în care trăim. Ce dacă ești mai mic? Tu poți să vezi cu alți ochi o floare, un fluture, o simplă piatră de pe drum. Tu poți să faci muzică doar cu o lingură, în timp ce adultul nu mai știe să se folosească de prietena lui veche, imaginația.

Înțelege-l și pe el. Lumea lui este pătată de multe griji, de cerințe, de greutăți mai mari decât ar trebui să ducă. Tu, copile minunat, cu zâmbetul tău poți face totul să dispară. Cu mângâierea ta, cu un simplu pupic.

Nu lăsa pe nimeni să-ți frângă aripile, nu renunța la niciun vis, creează mereu altele și altele și nu uita că POȚI! Da, o să mai cazi, o să doară, o să ai julituri, o să fie nevoie de plasturi. E normal, și adulților li se întâmplă, mai ales când devin părinți. Nu-i bai, învățăm să mergem împreună.

Psihoterapeut Cristina Petrescu

Scrie un comentariu