Cel mai bun prieten al celui mic – obiectul tranzitional

Mulți dintre copilași, încă din primele luni de viață, au o jucărie sau un obiect de care nu se despart niciodată. Fie că este vorba de o jucărie de pluș sau de o păturică, acest obiect nu poate să lipsească de la culcare, de la plimbare, de la masă, de la joacă, de la grădiniță. Este prietenul cel mai bun al copilașului, prietenul acela cu care se bucură, dar pe ”umărul” căruia poate să și plângă. Aduce alinare, conferă siguranță, continuitate și stabilitate, chiar și după ce se deteriorează.

Psihologii au denumit această jucărie obiect tranzițional pentru că apare de cele mai multe ori în momentul în care bebelușul realizează că este o ființă separată, distinctă de mama lui sau de persoana de atașament, de persoana care îl îngrijește. Această conștientizare însă poate produce anxietate, mai exact anxietatea de separare. Copilul caută să facă față acestei provocări noi prin intermediul unei lumi intermediare, imaginare, de tranziție, iar obiectul tranzițional aparține acestei lumi și îi conferă siguranță. De foarte multe ori, când copilașul își strânge în brațe jucăria tranzițională, el își imaginează că o are pe mămica lui aproape, diminuându-se astfel sentimentul de singurătate și frica de separare. Copilul se simte în contact cu mama sa sau persoana de atașament prin intermediul acestui obiect tranzițional.

Jucăria tranzițională este semnul cel mai bun al existenței unei legături de atașament cu mama, iar obiectul tranzițional îl ajută în demersul său de a deveni mai independent. Este o dovadă a dezvoltării emoționale a copilului, așa că nu este nimic în neregulă cu a avea un astfel de obiect.

Așadar, jucăria tranzițională are rolul de a diminua anxietatea atunci când persoanele de atașament nu sunt în preajmă, oferă continuitate, constanță în viața celui mic, mai ales în perioadele când apar diferite schimbări, cum este începerea grădiniței sau apariția unui frățior, redă echilibrul emoțional. Pierderea acestui obiect tranzițional reprezintă o adevărată dramă pentru cel mic, lucru firesc normal, deoarece copilul tratează jucăria respectivă ca pe o persoană dragă. Așa că este important ca părinți să avem grijă de acest obiect tranzițional și să înțelegem această nevoie a copilului de afectivitate, siguranță, stabilitate.

Psihoterapeut Cristina Petrescu